Hello world!

30 11 2010


Nu stiu cum, dar eu mereu am simtit ca sunt putin pe dos fata de ceilalti. Ori daca nu pe dos, in orice caz foarte in urma lor. Emotional vorbind mai ales. Desi in curand voi face 20 de ani, ma simt revoltata, deprimata si fara tinta exact cum se simt cei care abia au facut 16-17 ani, deja au trecut de primele doua etape ale liceului si se indreapta spre clasele mari, cele unde trebuie deja sa te concentrezi asupra a ceea ce vei face dupa ce termini liceul. Incotro, deci?!

Mereu m-am gandit ca ma adaptez usor. Da, posibil sa fie adevarat, cel putin in majoritatea situatiilor. Mai greu e cu detasarea din locul respectiv sau de lucrul respectiv. Distantarea, acceptarea ca nu totul ramane la fel. Niciodata nu ramane… Timpul zboara iar noi mergem parca undeva inapoi. Eu cel putin. Ori de fapt acum stau pe loc si privesc cum toti si toate se invart intr-o viteza pe care eu nu o mai pot nici percepe, atat de mare e!

Rutina… Urasc rutina. De aceea mereu incep chestii noi. Las lucrurile de care ma plictisesc neterminate si incep altele pentru a le lasa mai tarziu si pe acestea noi la fel de neterminate ca si cele vechi. Nehotarare, nerabdare, plictiseala, ireponsabilitate… Mdea, toate mi se potrivesc. Plus imaturitatea? Mdeah, in multe situatii.

Dar invat… Invat ceva in fiecare zi. Ori cel putin asa imi doream sa cred pana cand am observat cum fiecare zi trece degeaba. Cum dispar cu fiecare ora care trece si nimeni nu observa. Asta ar trebui sa ma puna pe ganduri? Yeap, m-a pus. Si totusi azi, de fapt ieri, am facut ceva ce n-am mai facut de foarte, foarte multa vreme. Si m-am simtit bine. Si n-a fost atat de rau cum m-am asteptat.

In concluzie cred ca voi spune ca e bine sa nu te feresti de ceea ce ti se iveste in cale si de ceea ce simti. Lasa lucrurile negative in urma si priveste inainte, dar, atentie!, zambind, ca altfel atragem iarasi lucrurile rele si nu mai scapam niciodata din cercul asta oribil…

Iata-ma asadar aici. Eu, visatoarea cu ochii verzi, care va va spune cateva povesti din cand in cand. 🙂 Hello world, says my little bloggy!